Ziua de nume... ajung la muncă, întuneric, draperiile trase, lumina stinsă. Când, deodată, LA MULTI ANI! Au sărit confettii, baloane, secretara in bikini .... ahm .... nu, asta nu s-a intâmplat. Nimic din astea nu s-a întamplat de fapt. A fost o sticlă de vin bun la mine pe birou şi lucrul asta m-a incântat. Am primit felicitările de rigoare etc. Să revenim la subiectul acestui topic.
Se apropie prânzul... Am aflat că în afară de seful meu de departament, care are acelaşi nume ca şi mine, mai avem un coleg la 10 care e născut azi. M-am combinat cu ei la un mini-party şi din moment ce ei comandaseră deja pizza şi bauturile, am zis să completez. Aşadar, puţin înaintea prânzului, mă urc în maşină şi spre cofetărie. Parchez cu grijă pe o jumatate de bordura în spatele unui bloc şi, în timp ce măsuram distanţa faţă de drum şi celelalte maşini parcate, hop o domnişoara în spatele meu ca şi cum era vreun criminal d-ala care te surprinde. A încercat ea să îmi explice că i s-a furat şi nu are bani şi a parcat la Coltea (spitalul) şi că e bolnavă şi să o ajut. Ok. Ţi s-a furat masina, sau ce? Cu ce te pot ajuta? Nu, nu mi s-a furat maşina, dar, mi s-a furat tot ce aveam în poşeta şi iar a inceput că a fost şi la poliţie şi la ambasadă, că parinţii sunt departe, că nimeni de pe strada nu o ajută şi că toţi oamenii sunt la fel, că are nevoie de bani de benzina "măcar pentru 10 litri" ca să ajungă şi ea la Galaţi.
În toată turuiala asta încercam să înteleg exact ce s-a întamplat cu ea, cât de grav e, cine o poate ajuta, cum o pot eu ajuta, de ce nu o ajuta părinţii sau prietenii, daca vreau să o ajut, dacă vrea să ma însele cumva şi la ce riscuri ma supun. Da, aşa sunt eu, îl despic de tot.
Ok, de obicei nu stau mai mult de 1 secundă la discuţie în astfel de situaţii şi îmi văd de drum. Motivul îl ştie toata lumea... În fix o secundă iţi cam dai seama dacă persoana te cunoaşte, dacă are nevoie de indicaţii în oras, dacă vrea sa iţi dea vreun fluturaş de reclamă sau dacă cerşeşte. Cam astea sunt toate posibilitaţile. Ah, şi mai e una, sa-ţi dea vreo teapă. De asta îmi era şi mie frică. Îi zic: De ce nu iţi trimit părinţii tăi bani, ajung foarte rapid. Nu am acte ca să îi scot. (clever).
Eh, dacă la inceputul intalnirii chiar am vrut sa stau să o ascult, poate sa o ajut, măcar asa că e ziua mea, pe la mijlocul intâlnirii am zis, wtf, 50 de lei nu-i mare scofală dacă într-adevar sunt ţepuit (ea asigurându-mă că îi trimite înapoi).
Dar maşina unde iţi e? Mă gândeam să văd un numar, să imi fac un backup. La spitalul Colţea (eu fiind undeva pe Moşilor noi). Lumea m-a direcţionat aici, poate gasesc oameni cu suflet (fraieri). Dă-mi numarul tău de telefon, îi zic, poate te ajut mai târziu (că sa scap de ea). Păi şti, eu nu cunosc Bucureştiul, e greu să ne-ntâlnim.
Hopa.... Hopa.... Stai un pic.... MOAAAAAMA! ..... FRATEEEEE! Dacă vii cu o poveste tristă şi ţii în mână un breloc de BMW, crezi că poţi să mă prosteşti? MARS! Cu tot scenariul oarecum ingenios pe care l-ai avut, nu te-a dus capul cum te poţi da de gol. Păi normal, dacă te ducea capul, munceai şi tu ca tot omul, sau făceai un biznis ceva.
Înca nu pot să cred că am stat să o ascult şi că aproape eram cu portofelul în mână. Din cauza lucrurilor rele din societatea noastră, suntem mult mai reticenti la astfel de intâlniri, iar oamenii, care au într-adevăr nevoie de ajutor, sunt ignoraţi. Aşa ceva se poate întampla oricui. Eu, dacă aş fi fost în situaţia reală a ei şi dacă aş fi apelat la o astfel de soluţie, aş fi trimis banii înapoi împreună cu un cadou. Poate din cauza asta am înclinat să o cred. E adevarat, nu toţi oamenii sunt la fel...
Zici să faci o faptă bună şi să ajuti un om. Ce fraier eşti
